Ca să căutăm un răspuns, trebuie să pornim de la nişte fapte.
În România există moschei, chiar destul de multe. Una dintre ele funcţionează în zona campusului studenţesc Haşdeu. Moscheea (unde am fost şi eu de câteva ori, ca să fac reportaje despre comunitatea musulmană din Cluj) este o casă ceva mai mare, unde se roagă oamenii de afaceri, studenţii şi alţi musulmani care trăiesc în Cluj sau care se află temporar în oraş. În Constanţa, principala moschee poată numele Regelui Carol I, care a fost romano-catolic, nu musulman, dar care s-a remarcat prin politica sa tolerantă faţă de minorităţi.
Mulţi dintre musulmani sunt cetăţeni români, care nu au avut şi nu vor avea niciodată o altă cetăţenie. Mulţi provin din comunitatea turco-tătară din Dobrogea, alţii sunt descendenţii unor părinţi care au emigrat în România şi care au încheiat căsătorii mixte din punct de vedere confesional, iar alţii, mai puţini, sunt români get-beget care s-au convertit la Islam. Absolut nimeni nu poate să le nege dreptul acestor oameni de a trăi în România şi nici de a avea moschei.
La fel, în cazul musulmanilor care au cetăţenie străină şi care se află la studii, fac afaceri sau muncesc în România, nimeni nu le poate lua dreptul de a trăi în această ţară sau de a-şi construi lăcaşuri de închinare. Desigur, trebuie să respecte legea românească. Mulţi dintre aceşti musulmani au cetăţenia unor ţări din Uniunea Europeană şi nimeni nu le poate contesta dreptul de a se stabili în Cluj sau în oricare alt oraş românesc fără a pune în discuţie dreptul milioanelor de români emigraţi de a trăi în Occident. Aşa cum românii ortodocşi sau penticostali, ca să dau două exemple la întâmplare, au dreptul să îşi deschidă biserici în Occident, tot aşa şi musulmanii francezi sau germani au dreptul să îşi deschidă moschei în România.
În fine, există migranţii care ajung pe ţărmul Mării Negre. Şi aceştia se împart în mai multe categorii. În primul rând, pot fi creştini de origine arabă care fug din calea Statului Islamic. În al doilea rând, pot fi musulmani care ar fi ucişi, dacă ar rămâne în ţările lor, din motive politice sau din cauza unor loialităţi de clan. Nimeni nu are dreptul să le refuze acestor oameni dreptul la azil, aşa cum şi mulţi români au beneficiat de azil politic în timpul comunismului. Migranţii din categoria a treia sunt cei care, indiferent de religia lor, vor să emigreze din motive economice. Însă visul acestora nu este să ajungă în România, ci în ţările bogate din Occident. Este vorba de oameni care pot fi admişi în Uniunea Europeană, dacă îndeplinesc toate condiţiile şi procedurile legale. Evident, acostarea pur şi simplu pe ţărmul românesc nu înseamnă acest lucru, deci aceşti oameni ar trebui să fie expulzaţi în Turcia, cu dreptul de a cere să emigreze în Uniunea Europeană, însă cu riscul de a fi refuzaţi. Ar mai fi şi o patra categorie, formată din potenţiali terorişti, care ar trebui identificaţi ca arate de serviciile secrete şi expulzaţi imediat. Din fericire, cel puţin până acum, România nu prea a avut parte de oameni din această categorie.
Acest editorial a fost scris pentru Trustul Clujean de Presă, care include site-urile BuzzNews.ro, Welcome2Cluj.com, ClujToday.ro, TransylvaniaToday.ro, UNESCOinRomania.ro, SportinCluj.ro şi ClujInsider.ro.
